În ce să cred?
Lumina oarbă
Departe e de adevăr…
Urmarea e pământul
În care se transformă
Bucățile mușcate
Din blestematul măr.
Să nu îmi ceri, Stăpâne,
Să lupt cu șarpele învins.
Pustiu de rai e cerul,
Până și îngerii au dezertat de mult
Copacul gol și stins…
Iar prețul izgonirii mele
Nu înțelege ce-am ajuns.
Nu știe ce mă doare,
Nu poate să m-ajute,
Îmi păcălește întrebarea
Cu jumătate de răspuns.