vine toamna,iubito,
știi tu, anotimpul ăla
în care ne tăiam reciproc rădăcinile
și plecam
în căutarea lui nimeni și nicăieri
cu sufletele încălzite
de moartea violentă a verii.

vine toamna, iubito,
mi se trezesc durerile de peste an
cărțile necitite
îmi sângerează cuvinte
și lumina coboară cu sete de întuneric
pe pământul oamenilor.

vine toamna, iubito,
ne pleacă prietenii în țările calde
atrași de miraje neîmpărtășite,
de anotimpuri fără de poeți
rămânem noi să ne-mpărțim singurătatea
printre nebuni.