Certat de luna deoarece am indraznit
sa o privesc pe inserat,
putin cu insistenta,
m-am suparat pe-ntreaga existenta
si-mi caut un refugiu mic
unde sa n-aud nopti,
nici zile,
nici macar cum tuna.

Stindardul visurilor mi-a apus
si nu am altul de rezerva,
nici macar pitic,dar cu mai multa verva,
care sa fluture profund,
de jos in sus.

Atrofiez organul ratiunii
si ma dedic,pe zi ce trece,
clipelor prezente,reduc din zona grea a zilelor latente,
tot ce framanta gandul
si-ocrotesc nebunii