Pe după piscuri tăiate în cuvânt,
sub nepătrunsele hățișuri,
băltește sângele meu
înrobit de o liniște deșartă.

Divinizând botez
de retezate înțelesuri,
el doar ascultă în șiruri lungi
înfiripându-se preludiul
amorului neinventat.

E amăgirea de pe urmă
a sângelui meu
ce-n ochiuri largi ar vrea
să mai tresară o dată.