Noi nu eram de atins.
Tu aveai pielea smeadă,
pe față, un surâs pictat
cu pomadă,
eu, unul stins.
În jurul nostru se rostuiau simțăminte,
ca un zid.
Te unduiai necuminte,
mie-mi creșteau pe frunte cuvinte,
rid cu rid.
Acum ne mângâie toți.
Tu ești roșă,
eu încă atârn cu surâsul meu stins,
în pieptu-ți candelă stinsă,
o broșă.