Mor...
Sentimente închise de prea multă tristețe,
Urlet de glonte ce îmi străpunge trupul;
Þipăt de jale a vieții aievea,
Închid ochii si adorm alături.

Știu...
Nu se mai aud cuvintele paranoiei
Și moartea a trecut din nou pe lângă geam;
Am tras jaluzelele peste mii de stele,
Peste mâinile obosite de căutare.

Da...
Am uitat ce înseamnă moarte,
Þipătul schizofrenic de copil abandonat,
Râsul isteric de mamă nebună,
Chinul și viața, micul bastard.