Sufletele chinuite
sunt riduri
pe fruntea încruntată
a lui Dumnezeu
-tâmplă frământată
de iubire-

îngerii
sunt resturi de priviri
aruncate în sus
și scăpând de gravitația cenușii...
margini de parfum
sunt săruturile,
la limita cărnii,
dincoace de templu...

vântul este memoria
pietrei,
descătușată...

cuvintele
sunt scrumul
inimii care iubește...