Intr-o lume prea nebuna. Prea moderna. Prea absurda.
S-a nascut un copil simplu cu un handicap major,
Versul lui vroia sa fie pe buzele tuturor.

El vroia ca-n asta lume si nebuna si moderna,
Versul lui s-aduca absurdul, sau iubirea, sau amurgul
Ori cu totii sa recite poezia lui de amor...

Dar pacat, poetul tanar nu stia ca-n lumea lor
Nu exista loc de altii
sau de lectii de amor!

Nu stia ca eros-ul nu se combina
Cu dorinta lor "divina"
de a fi-n lume stapanitori.

Si i-au inchis dorinta de-a zbura spre alte lumi
Cum i-au rupt foaia
si penita
Cu care scria minuni.

L-au lasat intins in balta,
Fara o mana de ajutor
Si asa, poetul tanar, n-avea loc in lumea lor...

Dar in frigul diminetii, cand somnu-i dulce la popor
Poetul tanar promite, ca va razbi in lumea lor
Si toti vor trebui sa invete poezia lui de amor.

Nebun poet, ce te ridici din balta in care ai cazut,
N-ai inteles ca esti timid si nu ai cum sa ii educi?
Cum vrei sa ii inveti de patos, eros sau absurd
Cand in lumea lor tu esti doar un poet nebun?!?!