Ființă ce răsai
ca să îți trăiești
și să îți mori
toate iluziile,
foamea firii...în zori,
Ființă ce bei spuma mării cu ochiul ce
ți-a crescut peste oase și peste carne,
Ridică-ți roșeața dimineții cu gheara
aceea obosită și încercănată cu care credeai
c-ai să poți inspira briza prin iriși!

Cum s-a trezit un "azi" și-a adormit nisipul
trecutului,
Așa vei curge tu în tine ca să te culegi
din praful ce se plimbă în clepsidră.
Mirosul tău- parfum de apă sărată și hârtie
s-a-mpreunat cu cel ce are gust de pace...