Un bec agonizează, există, nu există
O palidă lumină în noaptea mea cea tristă
Într-un târziu el moare, în frig și în îngheț
Și totuși mă-nconjoară un întuneric des

Iar drumu-i anevoie - pe jos stăbat acum
Din casele pitite nu iese nici un fum
Căci toata lumea doarme, și doarme noaptea grea
Și totuși mă-nconjoară o lume știrbă, rea

Pe strâmbele straduțe pe care merg din nou
Ca o speranță falsă, un gând înspre cavou
Iar umbre trec acum, ascunse adânc în noapte
Și totuși mai aud încă tristele lor șoapte.