E toamna ingerilor morti
Tradati de iubire si de alte minciuni
Nebun,alerg noaptea , batand la porti
Satul de-nvieri si de-atatea minuni

Si iata,iubito,inca nu am murit
Desi far'de nume si de Dumnezeu
Plonjez ca un verb intr-un vers infinit
Mai musc din Luna si ma tulbur mereu

Sunt zile cu paseri si zile cu nori
Mai am doar corabii barbare in sange
Iar daca la urma iti dai seama ca mori
Ma cheama,sa vezi, sa te-nvat cum se plange

Carand in ureche aberatii de vant
Ma-aplec peste umarul tau aprilin
Te sarut si sap versuri,murind,sub pamant
Te transform din cometa intr-un abur de vin

Din abis mai intorc cate-o fila de carte
Si-o foaie de arbor si-o fila din tine
Ma intorc si sunt mort si te caut in moarte
In oasele Soarelui te sculptez pe tine

Stiu , nu mai suporti,te ascunzi pe sub frunze
Si-mi tulburi pupila cu nervuri de cocor
Te transform intr-o frunza si te iau intre buze
E toamna cu frunze si ingerii mor