agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-29 | [This text should be read in romana] | Submited by Ramona Anamaria Secrieru
Am obosit sa te tot strig-
tu ar trebui sa vii nestrigata; de cand te astept mi s-a facut frig in absenta ta laudata. Eu ti-am cladit cuib frumos, de suflet si de sindrila si-am aprins maduva sfintita de os sa-l lumineze ca o festila; apoi am inviat dintr-o moarte cainele cel mai barbat, in dintii lui sa te poarte ca pe-un cucernic vanat. Dar tu mereu te lasi asteptata si trimiti doar cate-o aripa spre mine, care-mi soseste in amurg impuscata cu cele zece rubine. E semn acesta, pasarea mea, ca ai fost indragita de cei vanatori si ca de-acolo ,din cea stea, niciodata n-ai sa mai poti sa cobori. Eu totusi, cu credinta, un timp voi aduna aripile tale-mpuscate , pentru ziua cand voi putea sa le schimb pe aripi de pasare adevarate
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy