O, ce minune, umilitul de mine,
Eu, cel din pământ plămădit,
Ce foc îmi curge prin vine
Ce lumină în creștet m-a lovit,

De iată că mai ușor decât vântul
Scriu versuri înaripate?
Cine miere rotunjind cuvântul
Înflorit întru eternitate

Mi-a picurat cu grație pe limbă
Și din cioban cântând mioarelor,
Ce patul fiecare zi îi schimbă,
M-a învățat a glăsui popoarelor?

E ea preaiubita, Dora, muza neplebee.
În al meu Helicon deie domnul să stee!