Treceai prin gândul meu tăcut
Sperând ca nimeni să te vadă.
Se-ntunecase brusc pe stradă.
Erai aici. Eram pierdut.

Pe-același drum bătătorit,
Voind să-i trag ferestrii storul
Când zace de durere dorul,
Melodramatic m-am trezit.

Te auzeam dar n-aveai glas.
Eram ca printre vis și veghe
Când vrei să-ți lepezi vechea zeghe
Mișcării ca să-i dai răgaz.

In brațe tot ce strângi, arunci !
Cum poate mintea să dezlege
Ceva ce nu poți înțelege ?
Acum e-acum! Atunci e-atunci !

Ce-ncriminare într-un gând !
Voiam să vină, ea, să plece...
Pe-aceeași pendulare rece
Aștept Uitarea... Până când ?

(Din volumul CONFESIUNI
PENTRU DOUA GENERATII)