Era frumos ca-ntr-un adânc de vară
Ce-și lasă vălul de întunecime
Crepuscular, premergător de-o seară
Descinsă parcă dintr-o profețime.

Treceai, pe aripi de vânt, spectaculară,
Prin gânduri ilicite și sublime,
Imagine de-abis, tentaculară,
Sortită să m-atragă-n adâncime.

Pe căi de foc alunecai fluidă
-Ca pasu-ți moale pe un câmp virgin-
Atât de temătoare și candidă
Incât te-ncorporasem în destin.

Inchis în stadiul meu de crisalidă
Voiam dar nu știam să te rețin...
Prin noaptea fluturând efemeridă,
De ce nu vii acum când știu să vin?

(Din volumul CONFESIUNI
PENTRU DOUA GENERATII)