Ea e botezul meu funebru
căci soarele rasare apunând
și mă trezesc râzând-plângând
în visul meu filmat alb-negru

Și-atunci văzând a mea orbire
din aer închegat în lut
cobor spre ceruri cântec mut
o moarte într-o devenire

O viață minunată cu năpaste
căci cel nebun e prea normal
și ce e complicat - banal
în lumea monotonă de contraste