Poate insă va lăsa să-ntindă,
A sale aripi... peste câmpiile albastre,
Peste mări de-un verde pal.
Poate-o va lăsa în veacuri
Să zâmbească peste lună, peste soare,
Peste stelele ce-n brațe-i
Sunt de-un alb imaterial.
Poate sufletul ce zburdă,
Va pleca de pe Pământ
Să cunoască noi planete
Să se rătăcească-n fum.