M-ați sictirit poeților, plângând in toamnă
Și m-ați trișat suflându-mi vântul
M-ați necăjit prăjindu-mi azi cuvântul
Pe jar, intr-un patetic asfințit
Mă-nfricosați curtându-mi Doamna
Și mă-ngroziți, ce tare-mi semănați!
Dar eu mă jur, nu-mi sunteți frați
Eu sunt acel ce acum condamnă
Pe-aceia care-mi plâng de toamnă
M-ați sictirit, poeților, m-ați sictirit !