Îți tatuasem în palme întregul,
cu sângele tău verde scriam
poeme de recitat în genunchi,
te răstigneam cu blândețe
pentru binele tău
pentru binele tatălui
pentru binele nostru
de suflet, de retină, de trunchi;
Prometeu se mira la capătul celălalt
al spitalului de urgență,
râdea și ne arăta la toți
ficatul lui însângerat
fără pic de decență.

"aici e liniște și pace",
îmi șoptea un cerșetor muribund
în timp ce-mi săruta mâna
cu lăcașul dinților pierduți pe rând,
"e nirvana trădării"
îmi șoptea tot mai complice,
"au căzut îngeri pe coridoarele astea
și nu s-a ostenit nimeni să-i mai ridice".

Îți tatuasem pe amprente un flamenco rebel
dansau ielele în cămăși verzi de noapte,
toate coridoarele erau deodata la fel
prea lungi
și prea pline de moarte.