În întunericul total se zărește,
Undeva în depărtare, mii și mii,
Culori ce strălucesc puternic,
Culori ce luminează.
Încerci să le ajungi, te-apropii
Dar când să le atingi... dispar
Și iar apar în întunericul total,
Ce pune stăpânire
Pe singura planetă,
Singura ce mai avea lumină...
Dar izbucnește din pământ
Și cer, deodat-un fulger.
Brăzdează tot, împrăștie lumina
Și-o las-aici, doar să vedem
Dincolo de tristele fantasme.