Când tainic ceasul bate
tristețile pierdute
pe câmpuri de bătaie;
mândria-mi umflă pieptul
iar vantu-mi cântă crezul
căci am pierit cu gândul
de-a nu fi îngenunchiat.

Există acei ce în urma-mi
cu ură o să spună
că m-au văzut în lacrimi.
Da, este-adevărat !
Am plâns pentru aceea
ce-acasă mă așteaptă
și-a cărei rugă sfântă
eu nu am ascultat;
și-am plâns pentru a mea mamă
a cărei veche șoaptă
în inimă și-n cuget
mereu eu am purtat.

Iar voi toți câini ce râdeți
acum după a mea moarte
prea scurtă bucurie eu am să vă ofer
căci jos în iad eu plata
la ale voastre fapte
cu răzbunarea-n sânge
mereu am să aștept.