Din ochi ii curgea o smoala
De i se lipisera pasii
Ca o impietrire
si ca un urlet
fara ecou.

Cu degetele infipte
in nisipul disperarii,
un ratacit al pustiului
striga
dupa apa ascunsa.

Si nici umbra nu era
Ca sa-i astupe frica
Iar Dumnezeu uitase parca,
Sa-i mai stoarca lacrimile.