O lume care nu mă merită


Trăiesc într-o lume care nu mă merită;
Tot ceea ce am vrut cândva să fac
Depășește cu mult realitatea.
Visurile mele
Sunt aspirații prea profunde
Pentru ceilalți.
Gândurile
ÃŽmi sunt mai presus
De faptele
Tuturor.
Mă doare să nu fiu ca ceilalți…
Cât n-aș da oare
Să pot să uit totul…
Să nu mai sufăr
Înțelegând
Limitarea mea.
Alții văd fericirea
În a trăi fără griji;
O întâlnesc în cale,
Dar viața lor searbădă
Nu le e de-ajuns:
Ei vor mai mult,
Fără să știe ce.
Credința lor e oarbă, iar iubirea
E scopul lor în viață.
Cu toate acestea,
Nu știu să aprecieze divinul,
Căutându-l departe.
Eu, care caut experiență,
Propriul meu înger,
Realizând acum că omul
A creat zeitatea,
Iubesc mai mult ca niciodată-
Zeu într-o lume
Care nu mă merită…