Mă plimb pe Calea Lactee,
și calc sadică pe fiecare stea,
stele calde, stele aspre...
Mă contopesc cu vântul alb,
risipind sălbatic stelele de hârtie
împreună...
Eu sunt plină de nimic, umple-mă
adiere cu iluzii,
iubește-mă adiere cosmică!
Nu sunt decât o stea căzătoare,
purtată un timp de vânt,
ce visa împlinire,
un Icar de carton frânt.