de când joacă-n horă mara
e de zvonuri plină gara
curioasă ce flăcău
e atins de foc mai rău
și bârfind care bărbat
e la mers mai vătamat
de o cale ce mi-l poartă
pe la mara pe la poartă

și eu când o prind de brâu,
lunecos ca de șerpoaică,
simt cazacii cu nagaică
caii cum mi-i rup din frâu.
și eu când pimesc surâsul
dat la toți și la nici unul
simt că altul este insul
ce nu-l știu, c-aș da cu tunul.

mară, ți-o fi dat hangița
alăptarea doar din vin
sau crâșmarul cel hapsân
și-a vărsat în tine ființa
de pe rând de gâtul tău
tu ne joci ca pe mărgele
de-am ajuns toți buni de rele
mară făr-un dumnezeu