Multe flori sunt, dar putine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieții,
Dar se scutur multe moarte.

E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
ÃŽnsirand cuvinte goale
Ce din coadă au sa sune.

Dar când inima-ți frământa
Doruri vii și patimi multe
Ș-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,

Ca si flori in poarta vieții
Bat la porțile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veștmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ți viața,
Unde ai judecătorii,
Nendurații ochi de gheața ?

Ah ! atuncea ți se pare
Că pe cap iți cade cerul :
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprima adevărul ?

Critici voi, cu flori deșerte,
Care roade n-ați adus –
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.