Vreau să dau lumii gândurile-mi treze
Și să-mi rămână doar un singur fir
Pe care coasa morții, în delir,
Săracă pradă – o să mi-l reteze

Mai zac prin mine lanuri în asceze
Ce nu le-am dat iubirii ca pe-un mir
Și grânele, ce n-au vrut să cuteze
Ca să se-adune vremii în chimir.

Și-atuncea strâng cu sârguință-n pagini
Străfulgerări de vise și imagini
Ori tot ce mă îndeamnă înțeleptul.

Comoara-aceasta aceasta nu-mi mai aparține,
De-aceea socotesc că nu am dreptul
Ca s-o îngrop, nepăsător, cu tine…

Din volumul "Sonetele iubirii", ed. Pro Transilvania, 2002