Tu vei dori să fiu îndepărtată,
Misterul meu să te înnebunească,
Închisă-n limba meaa neomenească
Fiind ce nu poți fi tu niciodată.

Tu vei dori să te aștept cu mască
Și vei dori prin mine să aluneci
La fel de lin ca mîinile prin mîneci,
Cînd eu foșnesc și ele să foșnească.

Și vei dori, și eu voi fi în stare
Să mă predau restriștilor finale
Cu umilință și cu nepăsare.

Tu vei dori atît de mulltă jale,
În răutatea ta strălucitoare,
Încât voi fi ca de zăpadă moale.

Din volumul “Sala nervilor”, 1971