Tu nu-mi dori mai multă jale,
Tu, ce nu-ngădui s-o cunoască
Întîi palorii feței tale.

Tu duci o viață ca de lotus
Îngrămădit în firea apei,
Ferit adînc de vreo iscoadă,
Lipsit de temerile pleopaei,

Ar trebui să bată vîntul
Cu tronul lui întreg de moarte,
Ca tu să retragi, simțindu-l,
Un pas de tine mai departe,

Gustînd a locului otravă
C-un simț subțire prins în ceară,
Îmbogățindu-te cu arma
De care el o să și moară.

Din volumul “Pasteluri”, 1974