nu
n-am să mai scriu pentru tine nici un poem
poate doar o să dau contur tristeții cu urmele noastre prin
anotimpurile iernii nu
n-am să mai nasc lacrimi de femeie n-or să te mai doară osiile nu
înfășoara-te în ce trup te iubește pe cine dă din aripi până întinzi luna pune-i ochi și o gură niciodată sărutată nu
niciodată

doar uneori tiptil îți voi prelungi adâncurile până dincolo de
dincolo
de