Un pește a tresărit
Pe apele gândirii
Și, privind uimit,
S-a lăsat pradă vorbirii.

Încet – încet l-am prins
Și-ncet l-am întrebat:
“De ce ești oare atât de trist?”
“Pentru că m-am înecat!”

“Tu să te-neci?”
“Și unde?” l-am mai întrebat.
“În ochii ei cei reci.”
Răspunse el trist, dar mirat …