Femeia a venit, mi-a aÈ™ezat sãrutul în palmã È™i a plecat.
Ce vrea sã-nsemne gestul ei? m-am întrebat.
S-a instalat pentru eternitate-n mâna caldã ,
Lãsând amprenta buzelor fierbinÈ›i pe pielea-mi fadã.
M-a obligat, tot restul vieÈ›ii, sã stau cu palma-ntinsã,
Sã nu lovesc, sã nu salut, sã nu o las atinsã,
Sã nu-nchid pumnul, de teamã sã nu-i strivesc sãrutul.
Sã nu ofere palma mâinii, altei femei alintul.
Nu mai e mâna mea, e a ei, îi aparține,
O simt cum se transformã; trup de femeie-n mine.
Am sã pornesc s-o caut È™i-am s-o rog cu teamã,
Sã-È™i termine lucrarea ce a-nceput-o în palmã
Si sã-mi sãrute trupul , sã-mi schimbe È™i credinÈ›a
Dar sã-mi inunde eul, sã-mi regãsesc fiinÈ›a.