Iubesc femeia !
Simplu, o iubesc.
Nu cred ceva mai bun sa fie,
decât un trup de fatã îngeresc.
De la-nceputul firii omenesti,
noi, toti bãrbatii, fãrã osebire,
doar pentru ele am trãit.
Sã nu îl credeti, chiar dacã se jurã
pe cel ce zice surâzând, cã de femeie se lipseste
si cã nu ar iubi nicicând.
Asta v-o spune un bãrbat,
care-a iubit si-a suferit pentr-o femeie,
ce i-a trecut cândva prin pat.
Femeia, multã vinã poartã.
Rãzboaie multe-a provocat.
Si chiar din RAI strãbunul nostru,
Pentr-o femeie a fost alungat.
Femeia, multã vinã poartã,
dar cu smerenie îmi amintesc,
c-acelasi chip de fatã îngeresc,
prin SFÂNTà NASTERE, ne-a readus iertare.
Femeia, multã vinã poartã…
Dar fãrã ea, cum oare sã trãiesc ?
Mi-e drag sã-mi simt femeia-n brate,
s-o ocrotesc, s-o mângâi, s-o iubesc.
De multe este vinovatã,
firava fiintã mult hulitã
si totusi vina ei e absolvitã.
Pentru plãcerea noastrã de o clipã,
isi pune trupul pe altar,
sãmînta noastrã înmultind-o,
sã aibã iarãsi cine o huli.
Iubesc femeia, chiar dacã greseste.
Ea este jumãtatea mea,
si vina ei se înjumãtãteste,
amestecându-se cu vina mea.
( Alcor )