Auzi, birjar...
Știi că zâmbetele nu mor?
Nu, nu mor.. se pensionează
într-un loc numit
"Raiul Zâmbetelor".
Ai auzit de el, bãnuiesc...
De când mi s-au pensionat,
zâmbetele, vreau sa zic,
Am rãmas încã
È›inând o mânã ridicatã,
în semn de salut,
în sus,
spre Cer,
spre Rai,
spre Raiul Zâmbetelor...
Mi s-a fãcut târziu
È™i s-a fãcut atât de multã publicitate
încât
pe panouri mari cu tam-tam
râde
veselia cea din urmã.
Iar când se face întuneric,
te pierzi printre Sâmbete...
Eu zâmbet,
Tu zâmbet,
El zâmbetã...
Sã zâmbetãm mereu
ca niște pui de gât-golași,
descoperiți de sensuri
È™i de tragicul puf al trãirilor
proustiene.
Sã zâmbetãm pân' la grimase
lungi,
urâte,
rãnchiunoase si pline de
Urã
faÈ›ã de zâmbetul pensionat.
Haide,
La Rai, birjar,
La Raiul Zâmbetelor...