Nici urmă de durere în pântecul meu, nici urmă de tremur, te iubesc la fel
ca pescărușii în zbor pe sub poduri, aripi întinse țin vântul în loc,
cât sa fie ora când îmi înfrunzește iar mâna dreaptă, măslinii își scutură în plase
rodul mărunt, alte vise, de la capăt, iar ploi, oh, Doamne!

Nici urmă de poteci în poienile arse, nici urmă de miere în faguri, doar inima mea
dezbrăcată, inima mea ca o viespe de noapte, ca o lăută ascunsă sub pat,
hai sa jucăm jocul acesta, înfășură-ți gleznele-n carpe, șterge-mi cu buzele genunchii ierbați, opintește-te-n poartă, în colțul gurii infloresc macii, hai, râzi!

Nici urmă de îngâmfare în coapsa rotundă, nici urmă de mustrare sub sâni, pune-ți trupul pe șine, tramvaiul e gata de drum, cercuri zimțate pictează copiii pe geam și ferigi, știi camăruțele toate-s curate, intră și vezi, acum și aici strigăt suntem, sărutul se sparge în sărut și palma se înfășură în palmă, vino, iubește-mă toată!