Ai văzut cum îmbătrânesc dungile alea pe cer?
ÃŽmi zise ingerul, ghemuit, cu aripile adunate
În jurul lui îmbrațișare...
(În ultima vreme stă tot mai mult ghemuit așa
din pricina durerilor atroce de stomac îngeresc
neînvățat cu pîinea de lacrimi...)

Care dungi?
I-am zămislit din aducerile mele aminte
Despre clipe șlefuite cu osul inimii din tâmplă...
Mie imi pare că s-a cam îmbatrânit cerul !
Am zis uitându-mă ușor în urma aripilor lui
Revigorate în adunatul prafului din urmele mele...

Vezi totuși dungile alea bătrâne pe cer?
Gemu stins în somn, cu aripile pline încă de praf
Și asudat nevoie mare, cu asudare îngerească...
Mie îmi pare că cerul, ți-am proorocit, îmbătrânește
Precum izul cuibărit sub carapacea unei
Broaște testoase întoarsă-n lumină.

Nu vrei să vezi îmbătrânirea!
Îmi șopti cu capul plecat în cealaltă parte de pat.
Spontan și meandric desprinsă umbră
Amăgind secundele ce-i curgeau printre penele aripilor
În colțul meu de inima, a lacrimi îngerești...
De parcă aș fi avut nevederea îmbătrânirii la tâmple...

----------------------------------------------------------
Nisip pe glezne: Buze, buze, buburuze stau uitate și confuze între zâmbete studiate și-amintirile uitate.

Tușă de ocru: S-a șters! Măcar de n-ar autocita cu bucătăria si cu telefonul sechestrat.

Trecut: Nu vreau întinerirea! Iubesc îmbătrânirea!