Fereste-ma de patimi, îngere al meu, veghind si netezindu-mi cale
Pentru ca, pașind in viitor, sa nu mai calc in vechi greșale.

Ma ia de scoală, de mă trezește și-n gânduri înfiripă
Tot ce-i bun și spre folos in pragul zilei, 'n restul vietii, in mine înaripă.

Iar de fără voie voi cădea și peste bine osândă pică
Nu te supăra, tu, îngere al meu, vino! și degrabă mă ridică.