Sunt un înger rătăcind pe cărări fără nume,
nu am nume nici eu, nu am aripi să zbor,
Am fost până-n Rai… dar ei nu mă vor –
mi-au spus că-s pierdut… Să mă caut în lume.

Toate păreau că se ridică și nu-mi era ușor
să respir pământul care m-a născut…
Părea că se termină ceva ce… n-a-nceput,
Priveam către ei neștiind… că eu cobor.

De-atunci tac… și-ascult pământul în vene cum tace,
e viața în mine gonită de-un dor neștiut…
De la fereastră pare un vis care-a trecut,
dar în stradă mi-e umbra ce singură zace.

Mi-e dat să mă caut aiurea prin lume,
Mă cheamă lumina și umbra din noi,
Se-aud în aer aripi… iar pe pământ pașii goi,
Îl cheamă natura pe înger… pe nume.