da!

Ultimului loc
îi voi in-rama cuvinte din lumina
din scoarta albastrelor stele târzii
din vise voi turna osticlă
ca sculptorul sortii...
si-i voi creste ganduri
din rasadnitele abandonate tacerii
undeva
adormeam incet
namolit de tine si zbor
dospindu-mi pustiirile
intr-un pamant buruienos
(ruginit de-atat cantec)
(murise delfinul)