Horă păgână

Ce falsă-i astăzi fața lumii
Și prefăcut surâsul ei,
Ce cald e glasul ce-ți răspunde
Și rece ura-n ochii săi,
Ce ipocrit azi ne conduce
Al lumii rege, Egoismul!
Cum te sugrumă în uitare
Când totul tău nu-i e destul!
Ce-i pasă lui când te strivește
Dacă ești floare sau noroi?
De ce să vrea să te ridice
Când la picioarele-i te-ndoi?
Și când îi furi din libertate
Turnând în cupa sa amor,
De ce să-și dea pe gât otrava
Doar ca să vindece-al tău dor?
Sub jugul lui nu recunoști,
În noapte, decât drama ta
Și sceptrul său nicicând te lasă
Să porți povara altuia.
E trista lege-a lumii asăzi
Să uiți în tine de orice,
Pe scena ei să îți rolul,
Să poți să vrei atât cât e,
Și zi de zi cu sapa-n mână
Să-ngropi speranțele ucise,
Să intri-n hora ei păgână...
Ce-i pasă ei de crezi în vise?