agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-26 | [This text should be read in romana] |
Nesăbuita depărtare, în ochiul umbrei mele crești
Și te hrănești cu-un gând din mine, pe care-n mâna-l ții ascuns; Îngăduie-mi numai o clipă, cu ochiul meu să văd ce ești, Ce ploi te țes; cu-o fulgerare, sa-ți spintec vălul nepătruns! Acolo-n străfunzimea-ți oarba, murind, n-aș cuteza s-ajung Ci-n locul strâmtei mele inimi, a ta să-mi bată-n piept aș vrea; Și-n raza-i cu săgeti de timpuri, de-aș fi un vârf să te străpung, Þi-aș nărui imensitatea, doar pe-un surâs, ursita mea! Nu, nu știu să-ți vorbesc eu ție, pe buze-mi tremura un gând Și-o nemișcare ca de moarte mă-nchide-n lemnul cu stafii. Deodată, totu-i alb și neted și chipuri lungi se-ntrec pulsând; Și-n aerul lăptos, văd ochii privindu-mă parca nevii. Revăd copilul cu ochi negri, ce mâna mi-o strângea demult Și sfere albe, jucăușe, pe geană-mi plutesc ca atunci În suflet plânge-o fericire, ce-am obosit s-o mai ascult Și ochii-mi sunt, din nou, prin vremuri și prin dureri de veac, doi prunci. Tu, mare crâncena de ceruri, acum te văd și mă-nspăimânți, Cum cu vâltori, răcnind in liniști, te scalzi in propriu-ți infinit! Răsună monstru, ah, tăcerea, cu care mă orbești și cânți; Și simt cum te cobori în mine: mă arde sufletul cumplit!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy