Cum vrei sa-mi continui existenta precara
daca nici argumentul de a fi nu-mi mai da valoare?
Aveam asul de mac prin maneca roasa de timp;
aveam, pe cand mi-ai rapit cealalta fata de ceara.

Cum vrei sa fug pe-un munte abrupt,
piciorul mi-e frant, glasul mi-e mut,
poate doar mana-mi saruta nimicul ecou
catarand trairi perindate din umbra opaca.


Am uitat sa-mi trezesc inima; doar azi am oprit-o!
Azi, cand o sticla de vant ma poate salva din talerul vietii,
ieri s-a facut doar primavara de maine-ntr-o zi alba-mocnit,
iar tu… ma provoci cu-n singur mar degerat: fructul oprit?


M-amestec perpetuum
pe dinauntru, renunt a mai fi…