dintre toți numai eu nu am inimă!


și nici vene nu am și nici piele
nici ochi și nici buze nici sărut –
dintre toți


am doar oase și găuri ciudate
prin care uimirea mea ne-ntrupată
suflă ca într-un fluier divin


fiecare zi cântă altfel nopțile toate la fel –
ochii mei buzele mele și sărutul sunt oase
prin care sângele îmbătrânește puțin


cor de naiuri e timpul lumina
simfonie ne-nțeleasă de mult –
dintre toți numai eu sunt de oase
de uimire mă trezesc mă ascult


mă aud doar în mine departe:
să m-asculți nicicând n-ai să poți –
sunt din oase cu găuri ciudate
fără inimă numai eu dintre toți