O, fluture deschis pe-o mână moale
Erou de zinc al unei triste farse,
Firul din însetarea ta se toarse
Mai crezi în calme clipe muzicale?

Iubind în drum lumina lumii tale
Fluierând de praful aripilor arse.
Roua și mierea arșița le stoarse
Din clătinate turnuri vegetale.

Mai crezi și-acum când vinele sunt goale
În aripile tale inegale?
Nepăsător la deal și trist la vale
Același timp se duse și se-ntoarse

Și murdări și părăsi, și sparse
Acel misster fragil al minții tale.

Din volumul “Ape cu plute”, 1975