Te iubesc pe de-a intregul.
Bucata cu bucata, caramida cu caramida-
intreaga cladire de tine.
Iubesc pietrisul fin tare
din incinta Ateneului de tine
catadicsit cu broboane de alta data,
Iubesc crengile sarite de verde ale copacului ce esti
si trist si voios
tintuindu-si ochiul maret catre steaua tiunghiulara
a istoriei lumii inca nescrise...
Lungul sir de metafore ridicate din adevaruri si ore
ale poeziei ce esti- magnifice
cu apusuri si smaralde, serafimi si nori
impietriti in poze ignifuge;
Iubesc pardoseala si rece si calda
-si vie si moarta-
tesita cu ramuri de cais
din casa cu mansarda oblica de tine...
Iubesc raftul cu haine pentru vara
din sifonierul plin de miresme ce esti,
Iubesc somnul cu vise intrerupt
rupt, decupat din vastul taram al lumii nevazuta,
nesimtita, doar palpabila cu zambetul
care esti,
Iubesc tresarirea corpului tau din marea tolba
cu senzatii de tine.
Te iubesc pe tine, pe tine, pe
tine...
Iubesc aleea innoroita cu stari uitata de lume
pierzandu-mi acolo
cele mai frumoase clipe ale vietii
din marele parc cu castani, curcani si
fantani arteziene de tine;
Iubesc vechea pagina de jurnal
cu taieturi, mazgalituri si franturi de ganduri nefinisate
din agenda scrisa toata in cerneala albastra
de tine...
Sarutul dulce pe obraz
dezlipit din carnetelul cu dedicatii
ce esti tu cateodata;
Iubesc pasii tai marunti insa perfecti
de dans
din dansul vietii si al iubirii de tine...
Iubesc planeta Raset
facand parte din constelatia Fericire
a universului usor si moale al lumii tale.
Te iubesc pe de-a intregul,
bucata cu bucata, caramida cu caramida,
intreaga cladire cu o mie de etaje de tine
cu vedere inspre ocean ziua
iar noaptea catre inima mea
pulsanda aritmic, aritmic, aritmic...
... doar pentru tine.