Era un timp in care ma impartisem in patru
in bucati inegale de carne si oase
purtind in fiecare palma un altfel de cuvint
al unei limbi pe care atunci nu o cunosteam
decit din numerele inscriptibile in romburi
(n-am deschis niciodata vreo carte din acelea )
erau ore in care ma stiam dupa sandale
precum Cenusareasa din Vitan-Birzesti
ma uitam inlauntrul meu si vedeam alte cuvinte
atunci voiam sa strig suparat catre ele
dar ma abtineam si intrebam ca o slujnica deranjata
dumneavoastra in ce problema ? domnul nu e acasa
era o vreme in care nici macar nu aveam casa
fusesem declarat proprietar de pereti
in care uneori regaseam conturul schimbator
al amintirilor unei ferestre dincolo de nopti
in care adormeam milenii
chemam lupii aproape aproape de poarta
ma intorceam de la o inviere iluzorie
spunindu-i lui Caron : da-te mai incolo
vreau sa dorm din nou batrine...
fara sa stiu ca undeva
pe partea nevazuta a umbrei
intr-o oglinda de argint un cuvint
nastea prima poveste a ceasurilor ce stiu
venea pe nesimtite anotimpul uitat
imi bateam disperarea la table
ii lasam doar din cind in cind cite o linie
trasa in nisip ca sa nu uite ca doar pina aici
se poate bintui fiecare dimineata
ca nu mai pot fi deranjat inutil
de fiecare cicatrice cu forma de frunza
care ma intreba de fiecare data numai despre moarte
vine o noapte in care vreau sa ma gindesc
la un nume de fluture
e prea putin ? spuneti atunci repede un nume de fluture
vedeti ?
si daca am sa visez un nume
am sa ma gindesc imediat la altul
primavara ce vine are o multime de aripi nenumite
de unde atitea aripi ?
e simplu : din visurile fostilor oameni de zapada

vine o vreme in care daca vom vrea
pina si firele de iarba
vor purta un nume