îți spuneam că oceanul plânge dar nu știe
nu-i așa că ne dor și pe noi acerb chemările apei
ne-am întâmplat când am înțeles
dar am plâns înainte

toate erau inventate
se contraziceau
lumina germina întunericul și invers
în fiecare dintre noi exista deja câte o teroare

fiecare se plimba de mână cu câte un dumnezeu
morțile ni se plimbau și prin sânge afectuoase
cochete
uneori le întrebam cum se mai simt
ne îngrijoram
aveam atâta verde prin vise
și atâția asasini

din când în când întâlneam câte o speranță
dintre acelea care știu să facă ochii mari
și să întrebe dezarmant
nu crezi că ne-am cunoscut într-o viață anterioară


18.03.04