am și zile înguste
din care nu adun nimic
în dreptul umerilor
mi-a rodit
arborele lumii
fructe de sânge și piatră
al celui din urmă lovit

tu-mi spui că îngerii
și-au lăsat în bernă
pleoapele
ca zborul acesta
infirm
nefiresc,
când ai plecat...

hidră mi-e-n carne
gândul mărunt

pe ziua îngustă
unde nu-mi sunt
decât
pașii de spaimă
spre Ararat...