Drumeție


Un drum de țară pietruit,
Spre clipe de fericire,
Ne îndreaptă pasul,
Alături de tine,
Dragul meu iubit,
A-și merge pretutindeni,
Însoțindu-ți brațul.

Miroase a cetină de brad,
Iar luna și perlele de rouă,
Din iarba dimineții,
Sfidează încă razele de soare,
Ce după deal încet, încet răsar.


Și ce liniște în jur ar fi,
De n-ar cânta pe rând,
Atâția greieri și atâtea păsări,
Zburând spre cer răzlețe.

-Auzi cum cântă cucul !
Și pârâiașul de cristal din vale,
Ce curge zgomotos,
ÃŽn mici cascade,
Și ne îmbie la o baie rece.

Ah ! Mi-e dragă lumea,
Și mi-e dragă viața,
Mi-e dragă iubirea,
Ce în sân ți-o port,
Mi-e drag de tine,
Și de ochii limpezi,
Ce adesea cu cerul îi confund.

Mi-e dragă natura,
Ce la brațul puternic,
Adesea cu tine o colind,
Iubesc fericirea trăită,
Ce în poezii o revăd înviind.

10 –08 -2003