Un câine aleargă pe strada pustie
Din rana infectă lui sânge îi curge.
Și curge, și curge, și-n urma lui lasă
O urmă de roșu din rana infectă
Pe strada pustie.

În casa gri nebunul plânge
Pe-obraz o lacrimă de sânge
Încet îi curge
Și curge, și curge, și cade pe jos
În balta ce-acum îl înconjoară
Pe nebun.

Poetul e iarăși singur și mut.
Trist, palid, încearcă să scrie,
Dar focul din sine se stinge tăcut...
Și-așteaptă iubita să vie.
E singur și mut.

*************************

Pe strada pustie cu pală lumină
Se vede iubita venind înspre el.
Dar curva se-oprește și face din mână,
Se-ntoarce și pleacă. Poetul rămâne
În pală lumină.

Poetul rămâne sub becul aprins
Și plânge în gând și cade-n genunchi
Și focul din el de mult s-a stins.
Și plânge amar cu lacrimi de sânge
Sub becul aprins.

Cu ultime forțe
Se scoală-n picioare.
Acum el aleargă...
Aleargă spre moarte cu brațe deschise
Cu ultime forțe.

Ajunge-n final în trist cimitir
Se-oprește-n fața cavoului stins.
Așteaptă finalul, un cântec de mort...
Așteaptă s-audă pământul pe el
ÃŽn trist cimitir.